În trecut, rușii / sovieticii au procedat la deportarea brutală și sistematică a unor categorii de persoane, după bunul lor plac. Aceste deportări le-au provocat moartea și/sau diferite traume și răni sufletești celor care s-au trezit pur și simplu „luați pe sus” fără nicio vină și strămutați din localitățile lor de baștină în diferite regiuni, mai mult sau mai puțin populate, de pe teritoriul Rusiei / Uniunii Sovietice. Bineînțeles, dacă ne mai gândim și la faptul că cei deportați au fost practic tratați ca niște sclavi, fiind privați de libertatea de mișcare, fiind răpiți de lângă familiile și prietenii lor, fiind umiliți, fiind mințiți în mod constant, înfometați și/sau obligați să trăiască și să muncească în condiții inumane (istoria a consemnat deja și cazurile a zeci de mii de români care au căzut victime deportărilor, de exemplu, în Siberia), vom înțelege faptul că deportările au avut dintotdeauna un impact profund negativ în raport cu ființele umane, cărora le-au afectat drepturile fundamentale.
Credeam însă că, odată cu moartea satrapului Stalin și dispariția U.R.S.S., genul acesta de practici vor fi apus, vor fi fost uitate. Din păcate, se pare că lucrurile nu stau deloc așa. Deși ne aflăm în secolul XXI, Vladimir Putin a decis să deporteze cetățeni ucraineni în Federația Rusă, ca pe vremea lui Stalin.
Dar de ce o face?
În opinia mea, deportarea unor cetățeni ucrainieni în Federația Rusă a fost orchestrată din mai multe posibile considerente (care însă nu pot motiva/scuza niciodată aceasta practică barbară). Pe scurt, iată două dintre acestea:
- Pentru ca Putin să poată folosi acei oameni ca pe o „monedă de schimb”, în negocieri, într-un viitor nu prea îndepărtat (o abordare „demnă” de un adevărat tiran).
- Pentru ca, în ultimă instanță, Putin să își poată minți credibil propria populație, clamând „victoria” în așa-zisa „operațiune specială”, chiar dacă aceasta se va dovedi a fi un fiasco, până la urmă. Astfel, Putin va putea poza în erou (posibil, tot pe un stadion), încă o vreme, iar asta chiar și în cazul în care Ucraina își va fi recuperat între timp o mare parte sau chiar toate teritoriile ocupate vremelnic de ruși. Le va putea arăta cetățenilor de rând ceva palpabil, nu doar vorbe, mai exact „oamenii pe care militarii ruși i-au salvat de naziști” (posibil, obligându-i sau convingându-i pe unii dintre deportați să „confirme” minciunile Kremlinului și/sau chiar să devină agenți ai Federației Ruse – mare atenție), pentru care unii dintre soldații ruși și-ar fi „dat viața” (vezi trimiterile lui Putin din discursul de pe Stadionul Luzhniki din Moscova, din data de 18.03.2022).
Rămâne de văzut cât timp vor mai rămâne credibili liderii ruși, în ochii propriilor lor cetățeni.