Putin știe că riscă să piardă tot! A devenit un paria la nivel internațional și începe să piardă și sprijinul rușilor de rând, care protestează în stradă împotriva invaziei din Ucraina, împotriva războiului, oameni care s-au saturat de dictatură, oameni care își doresc o viață mai bună.
În contextul actual, pentru a rămâne în continuare la putere, Vladimir Putin are nevoie de sprijinul concetățenilor săi, inclusiv de sprijinul serviciilor secrete și de cel al oligarhilor ruși. Dar cum să obțină / mențină acest sprijin? Dacă ați fost atenți zilele acestea, Putin a început deja să se comporte ca orice dictator care simte că i se apropie sfârșitul. A început deja să facă promisiuni populiste, promite bani familiilor rușilor uciși în războiul pe care el l-a provocat și se folosește de mass-media rusă oficială pentru a disemina în public propria sa versiune (mincinoasă) despre tot ceea ce se întâmplă în Ucraina, prezentată ca adevăr absolut.
Judecând după modul în care Putin s-a comportat și a acționat până în acest moment, deși nu putem știi ce gândește cu adevărat, putem opina că acesta nu se va opri, până când nu își va îndeplini obiectivele fixate sau până când nu va fi oprit / forțat să se oprească. Totodată, pentru a-și asigura sprijinul rușilor, Putin are nevoie de un „dușman” pe care să îl poată prezenta publicului ca fiind „adevăratul vinovat”, o amenințare „gravă” la adresa statului rus, acel bau-bau, pe care doar el „piticul atomic” îl poate dovedi.
De ani de zile Vladimir Putin arată cu degetul spre NATO, în numele Rusiei, afirmând în mod fals că este o alianță militară ofensivă care ar urmări să atace Rusia (vezi dezinformările cu privire la Scutul Antirachetă de la Deveselu etc.). Este NATO „dușmanul” pe care și-l dorește Putin? Posibil, deși Federația Rusă nu ar avea nicio șansă de victorie într-o eventuală confruntare militară cu NATO! Pe Vladimir Putin nu îl interesează însă decât să rămână cât mai mult timp la putere.
Putin este conștient de faptul că, pentru a se menține la putere și a nu răspunde pentru crimele sale, rușii vor trebui să îi legitimeze acțiunile, să îi ierte păcatele (pe care însă nu i le va ierta comunitatea internațională) și să îi consolideze puterea, asigurându-i protecția de care are nevoie. Acest lucru se poate întâmpla fie prin câștigarea războiului din Ucraina și acceptarea de către ucraineni a condițiilor impuse de Moscova (puțin probabil), fie printr-un nou război, posibil cu NATO.
Dar cum poate stârni / avea Putin un război, de această dată cu NATO, fără ca poporul rus să îl perceapă pe el ca fiind cel vinovat? Pentru a putea găsi însă un răspuns la această întrebare, va trebui să mai enunț două întrebări:
- Poate Putin să ordone în mod oficial atacarea unui stat membru NATO? Răspunsul este NU, dacă își dorește să convingă populația rusă că de această dată nu el este agresorul, ci NATO;
- Poate Putin să se aștepte ca NATO să atace Federația Rusă? Răspunsul este NU. Niciun stat membru NATO nu va ataca Rusia, fapt subliniat foarte clar de conducerea alianței nord-atlantice.
Desigur, asta nu înseamnă că Putin nu va încerca să provoace NATO…
Dincolo însă de orice provocare, printre posibilele modalități prin care Putin și-ar putea păcăli populația, s-ar putea număra și aceea de a porni chiar el un război cu NATO, lăsând însă impresia falsă, contrară, că NATO ar fi pornit un război cu el, posibil, prin realizarea unei butaforii, din care cetățenii ruși să „înțeleagă”, în mod eronat, că NATO ar fi atacat Rusia, odată crezut putându-li-se adresa acestora cu ”v-am zis eu…”, „nu m-ați crezut…”, „uitați-vă cu ochii voștri…”, „doar eu vă pot ajuta” etc.
Ținând cont de aceste aspecte, consider că, în cazul în care Ucraina nu va câștiga între timp războiul cu invadatorii ruși, dacă nu se va negocia între timp încetarea războiului, dacă Federația Rusă nu își va retrage trupele de bunăvoie sau dacă Putin nu va fi schimbat rapid de la putere, pentru a-și păstra credibilitatea în raport cu propriul său popor și pentru a rămâne la putere, Vladimir Putin va încerca fie să obțină o victorie rapidă în Ucraina (înțeleasă în primul rând prin schimbarea actualei conduceri a statului ucrainean cu o conducere pro-rusă, marionetă), fie va merge și mai departe, posibil, forțând un război cu NATO (știu, sună nebunește, însă Putin urăște lumea liberă și urăște NATO). Astfel, în aceste condiții, în perioada următoare situația din teren ar putea evolua în mai multe posibile direcții. Fără ca enumerarea să fie limitativă voi menționa doar trei dintre acestea, după cum urmează:
- intensificarea atacurilor, în scopul cuceririi Kiev-ului și a altor orașe, dintre care aș dori să menționez în mod special Odessa – punct strategic la Marea Neagră;
- atacarea Republicii Moldova, în condițiile în care Transnistria și-a anunțat intenția de a deveni independentă, urmărind și posibilitatea de a atrage România (stat membru NATO) în acest război (cucerirea Odessei este foarte importantă pentru Putin, facilitând legătura dintre Crimeea și Transnistria);
- o ofensivă militară îndreptată împotriva unui stat NATO, de exemplu, ca „răspuns” la un așa-zis „atac” al NATO împotriva Federatiei Ruse / trupelor ruse din Ucraina (în realitate, atac orchestrat și realizat chiar de către ruși), o invenție putinistă, menită a permite învinuirea cât mai credibilă a NATO – pe fondul disprețului trupelor ruse pentru viață, în general, fapt dovedit și prin atacarea civililor ucraineni nevinovați, cred că ne putem aștepta la orice, fiind necesar să luam în calcul și posibilitatea ca rușii să meargă foarte departe, până la uciderea propriilor lor soldați (desigur, neoficial, apelând posibil tot la „omuleți verzi”).
Din punctul meu de vedere, în condițiile în care NATO nu se va angaja / nu va fi angajată într-un război „cald” cu Rusia, atunci când planurile putiniste vor da greș în Ucraina (așa cum pare din ce în ce mai clar că se va întâmpla), pe fondul emoției existente la nivel internațional cauzate de pierderile de vieți omenești pe care le-a provocat, pe fondul sancțiunilor fără precedent pe care comunitatea internațională a fost nevoită să le impună Rusiei, care vor genera mari pierderi economice întregii populații (inclusiv oligarhilor) și al intensificării protestelor la nivel intern, estimez că nu va trece mult timp până când Vladimir Putin va fi „ejectat” de la putere, de către propriul său popor.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare pe termen scurt, sperând ca războiul din Ucraina să se termine cât mai curând, fără a se intensifica și fără a se extinde. Însă, indiferent de ceea ce se va întâmpla în viitor, consider că noi cetățenii români nu trebuie să ne temem. Noi românii ne iubim țara și o vom putea întotdeauna apăra cu succes, de orice invadator. România are o conducere competentă și o armată formată din militari foarte bine pregătiți, care își iubesc patria și sunt determinați să o apere, la nevoie. De asemenea, nu trebuie să uităm niciodată că nu suntem singuri. România este partener strategic al Statelor Unite ale Americii. România este țară membră a Uniunii Europene. România este țară membră a celei mai performante alianțe militare defensive din istorie, NATO.
Federația Rusă nu va putea câștiga niciodată o eventuală confruntare militară cu NATO!